Interviu Mădălin Lemnaru: „Rugby-ul mi-a schimbat viaţa”

Şi-a început cariera de sportiv în ringul de box. Colegii de şcoală l-au îndrumat spre rugby, iar profesorul Vasile Soporan l-a convins că balonul oval îi poate aduce mai multe decât mănuşile de pugilist. La 22 de ani a câştigat primul trofeu din cariera de senior şi a fost titluar la naţională, la Cupa Mondială. Visează să ajungă să joace în Anglia, după care să se întoarcă şi să se stabilească la Timişoara. Mădălin Lemnaru e una din aripile pe care RCM îşi bazează zborul spre vârful Superligii.

Reporter: Cum te-ai apucat de rugby?

Mădălin Lemnaru: „Eram în şcoala generală, aveam câţiva colegi care făceau rugby, iar eu pe vremea aia făceam box de vreo doi ani. Tot mă rugau să vin la rugby, pentru că, din clasa I până în a VIII-a nu mă bătea nimeni la viteză. Dar eu făcând box, nu prea am fost de acord. Am făcut ceva prostii la şcoală, părinţii mi-au interzis să mai merg la box şi am zis: „Hai să încerc cu rugby!”

Am ajuns la rugby. După vreo 4 luni am plecat în Franţa, cu domnul profesor Soporan, a fost un turneu acolo. Mi-a plăcut foarte mult, domn’ profesor a ştiut cum să îmi trezească interesul. Şi de atunci am rămas la rugby.

Rep: Dar ai plecat destul de repede de la Braşov…

M.L.: La Braşov era o situaţie dificilă, mulţi copii erau la şcoală, nu puteau să mai vină la antrenamente şi domn’ profesor a hotărât să îşi vadă fiecare de treabă şi cei care au cât de cât valoare şi vor, să plece la alte echipe. Ne-a sfătuit pe câţiva colegi şi aşa ne-am răspândit pe la câteva echipe. Eu am ales Metrorex, dar cu o condiţie – să nu stau în Bucureşti, să nu stau la cămin, doar să rămân acasă, să mă pregătesc cu domn’ profesor şi să merg numai la meciuri. Cei de la Metrorex au fost de acord şi am rămas acolo.

Rep: Fercu, Ţăruş şi Iftode sunt alţi trei jucători formaţi la Braşov, care joacă acum pentru Timişoara. Care e secretul şcolii de acolo?

M.L.: Domn profesor e foarte priceput la copii şi în primul rând ne-a fost prieten. Puteai să vorbeşti orice cu el. Şi are chestia asta - să te facă să îţi doreşti să joci, să te facă să îţi placă rugby-ul.

Rep:  Carpo spunea că dacă nu se apuca de rugby, poate devenea pescar. Tu ce ai fi făcut?

M.L.: Eu am fost o fire aşa… mai rebelă, încă de mic. Ştiu că şi domn’ profesor a tras de mine, m-a dat şi afară, m-a primit înapoi… nu ştiu unde ajungeam! Aveam diferite anturaje şi sigur nu ajungeam unde trebuie. Pot să spun că rugby-ul m-a educat şi practic m-a schimbat.

Vede o luptă cu Farul, pentru titlu

Rep: Anul trecut aţi pornit la drum cu gânduri mari, să obţineţi titlul de campioană. Aţi luat cupa, dar aţi terminat campionatul pe locul trei. Ce v-a lipsit?

M.L.: A fost greu să obţinem totul din primul an, pentru că eram un nucleu de la Arad, un nucleu de la Timişoara, apoi au venit mulţi alţi jucători noi din alte părţi. Între timp, s-a creat o coeziune şi acum a venit Chester Williams. Ştim cu toţii cine este. E un antrenor foarte foarte bun. În primul rând lucrează la psihic, mental…

Rep: Ce a adus în plus Chester?

M.L.: De la ritm de joc, la mentalitate este total diferit faţă de ce este în România. Nimeni din ţară nu se antrenează la nivelul nostru. Antrenamentele sunt foarte foarte bune, sunt practic mai grele decât meciul, dar aşa e şi normal!

Rep: Pe tine te avantajează mai mult stilul de joc impus de noul antrenor?

M.L: Da, da, foarte mult! În jocul modern se folosesc foarte mult aripile, ceea ce, la lot de exemplu, nu se întâmpla. Şi, normal că la Timişoara mă simt foarte bine, pentru că am foarte multe baloane şi pot să mă pun în valoare. E prima oară când chiar simt lucrul ăsta, tocmai de asta m-am bucurat când am auzit că vine Chester.

Sper că stilul ăsta va fi implementat şi la echipa naţională, am vorbit şi cu antrenorul de acolo, cu domnul Hari Dumitraş şi a spus că o să se schimbe ceva. Ar fi şi păcat, pentru că suntem câţiva jucători cu viteză în ţară şi nu prea suntem puşi în valoare.

Rep: Ce aţi avea anul acesta în plus faţă de anul trecut?

M.L.: Viteză de joc, calitate, un joc deschis. Avem şi grămadă puternică… cam tot ce ne trebuie avem ca să ieşim anul acesta campioni, numai să fim sănătoşi, să ne facem fiecare treaba.

Rep: Va fi o luptă cu Baia Mare?

M.L.: Eu aş vedea o luptă cu Farul, sincer (n.r. interviul a fost luat înaintea meciului dintre Farul şi Baia Mare, încheiat cu victoria constănţenilor). E o echipă foarte bună, cu foarte mulţi jucători din Namibia, din Africa de Sud. Sunt jucători de viteză şi ei, ca şi noi şi practică un joc foarte deschis. Plus că ei nu sunt de mult împreună şi cu toate acestea au jucat foarte bine, dar cu timpul o să devină mai omogeni şi o să fie foarte greu să câştigi cu Farul. Eu văd o luptă cu ei, pentru titlu.

Vrea să joace în campionatul Angliei

Rep: Anul trecut ai fost cel mai bun marcator de eseuri din campionat, iar Calafeteanu a adunat cele mai multe puncte. Anul acesta a intrat şi Fercu în topul marcatorilor. E o competiţie şi între voi trei?

M.L: Anul trecut am fost surprins când am văzut clasamentul. Pot să spun că e o luptă, dar cu ghilimelele de rigoare. Până la urmă important e să câştige echipa. Acest clasament ne ambiţionează să practicăm un joc cât mai bun. Până la urmă, aşa se face performanţă.

Rep: Cum arată planurile e viitor ale lui Mădălin Lemnaru?

M.L: În primul rând îmi doresc să obţin titlul de campion naţional cu RCM. La echipa naţională sper să ajung jucător de bază.

Rep: Şi pe plan personal?

M.L: Îmi doresc să ajung să joc la un moment dat în Anglia, dar este foarte greu, pentru că nu prea avem agenţi, sau cine să ducă vorba că suntem jucători ok. Dar mai avem noroc cu cei de la lot, care mai joacă în străinătate şi care mai pun câte o vorbă bună pentru noi. Să sperăm că acum, la IRB-ul din vară o să am câteva meciuri bune şi poate mă vede cineva.

Rep: Anul trecut a fost primul trofeu din cariera de seniori. Ce a însemnat pentru tine?

M.L: Pentru mine a însemnat foarte mult, mai ales că a venit după o accidentare. Am jucat şi meciul cu Baia Mare, am dat şi două eseuri, m-am bucurat foarte mult pentru că am reuşit să îmi ajut echipa. Pentru orice jucător înseamnă mult să baţi echipa campioană.

Rep: Şi felul în care ai fost primit la Timişoara?

M.L: Mie îmi place foarte mult oraşul ăsta, îmi plac oamenii de aici şi chiar mă bate gândul să mă stabilesc aici.