S-au apucat de rugby la 9 ani. Amândoi au crescut în familii de sportivi şi pentru niciunul dintre ei balonul oval nu a reprezentat prima opţiune în materie de sport atunci când erau copii. Timpul însă i-a readus aproape de rugby, iar drumurile i-au adus pe amândoi mai întâi în România, apoi în Timişoara. Poveştile lui Mcgrath Van Wyk şi Jody Rose. Despre viaţă, familie, primele cuvinte învăţate în limba română şi, bineînţeles, rugby.
Sport Vest: Cum v-aţi apucat de rugby?
Aţi mai practicat şi alte sporturi?
| MC: Da, în şcoală am făcut hockey pe iarbă şi fotbal, tatăl meu a fost fotbalist. Apoi m-am axat pe atletism, probele de viteză – 100, 200 de metri. Rugby-ul l-am practicat de plăcere la început. Până am fost selecţionat la naţionala de juniori a Namibiei. A fost un vis pe care am continuat apoi să îl urmez | JR: Atletism, distanţe lungi 1000, 2000 metri şi cricket. La atletism am ajuns şi la concursurile provinciale, era sportul principal pentru mine, nu credeam că voi face rugby de performanţă. Nici nu îmi plăcea atât de mult. S-a schimbat totul când am început să fiu selecţionat la echipa provincială de rugby, pe la 12-13 ani. |
Cel mai frumos moment din carieră ?
| MC: Faptul că am fost selecţionat să reprezint Namibia la Cupa Mondială din 2011 | JR: Cred că au fost două momente. Aici, în România, a fost câştigarea campionatului, anul trecut. Şi mai devreme, în cariera mea, mai fost câştigarea Cupei Mondiale la juniori, în 2005. |
Cel mai dificil moment din cariera de rugbyst ?
|
MC: În 2004 am suferit o fractură la umăr. Doctorii mi-au spus atunci că nu voi mai juca rugby din nou. Dar am tras de mine şi am continuat să mă pregătesc. Şi iată-mă, m-am întors!
A mai fost un moment dificil, când nu am fost selectat la naţională, pentru Cupa Mondială rezervată jucătorilor sub 19 ani. Bunica mea, care era profesor, dar făcuse şi sport de performanţă, m-a ajutat să trec peste.
|
JR: Cel mai dificil moment a fost când m-au anunţat cei de la Lions că nu mai au nevoie de mine. Jucasem acolo din 2006 până în 2009. Nu ştiam ce voi face de atunci înainte. Aproape doi ani m-am tot gândit să mă retrag şi să mă apuc să fac altceva, să lucrez. Tata m-a ajutat atunci, mi-a spus să merg mai departe, pentru că nimic nu se obţine uşor în viaţă. Când m-a sunat Chester, jucam la un club din zona în care locuiesc. A fost un moment radical pentru mine şi pentru cariera mea, o oportunitate pentru care îi sunt recunoscător. |
Ce faceţi în timpul liber, când nu jucaţi rugby?
| MC: De obicei vorbesc pe skype cu cei de acasă, mai ies la plimbări, iar dacă mai găsesc energie, mai merg şi la sala de forţă. |
JR: Joc poker în cămin, cu băieţii, aici în Camelia, mai merg la câte un film, încerc să mă deconectez pentru că antrenamentele noastre sunt destul de tari. |
Ce vă place la România ?
| MC: Îmi plac priveliştile de aici. Anul trecut, când jucam la Constanţa, am mers la munte, unde mi-ar plăcea să revin. E o ţară foarte frumoasă! La munte am văzut şi zăpadă pentru prima oară. De la distanţă. De simţit, am simţit-o când m-am întos apoi, în ianuarie. |
JR: Şi eu am văzut zăpadă tot aici pentru prima oară. Chiar când am ajuns în România. A fost o senzaţie de… „Wow!”. Îmi place aici faptul că întâlnesc oameni noi, experimentăm lucruri noi, legăm prietenii, chiar dacă limba este foarte grea. |
Ce nu vă place în România?
| MC: Căldura. Şi la noi e cald, dar acolo avem briza mării, aici e mult mai uscat parcă aerul. |
JR: Faptul că nu pot să îmi văd familia. Chiar dacă comunic cu ei şi îi văd pe skype, nu e acelaşi lucru. |
Ce vă place la Timişoara?
| MC: La Constanţa nu am avut ocazia să cunosc români, cu excepţia celor de la echipă, aici am socializat cu foarte mulţi oameni. Lumea e mult mai prietenoasă. Te face să te simţi ca acasă. |
JR: Oamenii, faptul că se vorbeşte tot mai mult despre rugby, faptul că stadionul se umple meci de meci. Asta e cea mai frumoasă recompensă şi e un sentiment grozav pe care îl trăieşti în teren când ai o tribună plină în spate. |
Spuneaţi mai devreme că româna vi se pare o limbă grea. Ce cuvinte ştiţi?
| MC: Când am venit la Timişoara, am mers la Universitate, unde ni se predau cursuri ca să începem să o învăţăm. Am mers numai trei zile. După asta ni s-au suprapus antrenamentele cu orele de curs. Primele cuvinte învăţate în română? Nu pot să le spun, în orice limbă primele cuvinte reţinute sunt cele urâte. Primele cuvinte frumoase? „Frumos, te pup, mulţumesc, la revedere”. |
JR: Când am venit aici în 2008, cu Emerging South Africa am reuşit să reţin câteva cuvinte: „frumoaso, te iubesc, mulţumesc”. Am stat trei săptămâni atunci, îndeajuns cât să nu le uit. |
Ce poreclă aveţi la echipă ?
| MC: M.C . Bogdan, preparatorul fizic, îmi spune MC Hammer |
JR: Trandafir – traducere de la numele meu. Sau „Creţu” |
Descrieţi echipa Timişoarei în trei cuvinte.
| MC: Familie, cea mai bună, echipă (family, best, team) |
JR: Sunt uluitori! (They are amazing!) |
Ce jucător din campionatul României vă place?
| MC: Paula Kinikinilau | JR: Daniel Carpo |
Cel mai mare vis legat de rugby?
| MC: Să particip cu naţionala Namibiei la Cupa Mondială din 2015 |
JR: Ar fi o onoare imensă pentru mine dacă aş putea să reprezint România la următoarea Cupă Mondială. Ar fi unul dintre cele mai importante momente din viaţa mea. |
Cel mai mare vis din viaţa de zi cu zi?
| MC: Cred că cel mai important lucru este să te trezeşti zâmbind şi să parcurgi cu bine fiecare zi, pentru că nu ştii niciodată ce se poate întâmpla. |
JR: Să fiu un tip fericit şi prietenos. Îmi doresc să mă pot trezi mereu cu zâmbetul pe faţă şi să îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru o nouă zi. |
DIN RUBRICA PROFIL DE CAMPION
- Jack Umaga e vărul fostului căpitan All Blacks
- ”Să câștig titlul și să jucăm la un nivel competitiv în Challenge Cup”
- Povestea lui Vali Calafeteanu: “Prind radacini la Timisoara”
- Interviu Mădălin Lemnaru: „Rugby-ul mi-a schimbat viaţa”
- Rugbyul a fost o ocazie să scap de greutățile de acasă – Daniel Carpo
- Stelian Burcea: “Niciodată nu mi-a trecut prin cap că o să trăiesc din rugby”
Foto: rugby-timisoara.ro
Un materil FOARTE BUN, tot asa! Respect Rose (Trandafir:D) & Mcgrath - TIMISOARA CHAMPION
Bravo baieti! Hai Timisoara!