„Rugbyul a fost o ocazie să scap de greutăţile de acasă”. Povestea lui Daniel Carpo, cel mai bun jucător din România

Este cel mai bun rugbyst care evoluează în România – titlu obţinut doi ani la rând. Până să ajungă aici, a fost la un pas să devină pescar. Se confundă practic cu istoria recentă a Farului Constanţa, club cu care nu a reuşit însă să cucerească vreun trofeu. De asta a venit la Timişoara. A ales RCM Universitatea pentru că vrea să fie campionul României. E Daniel Carpo – unul din pilonii pe care Banatul îşi sprijină speranţele pentru un titlu naţional.

„E o bucurie atunci când sunt în teren”, îşi începe Daniel pledoaria despre sportul cu balonul oval. Poţi să i-o citeşti în privire, când o spune, dar cel mai bine o simţi când îl vezi pe gazon… indiferent că joacă pentru echipa de club, selecţionata campionatului intern, sau naţională. Indiferent că e un amical sau un meci de Cupă Mondială…

A venit pentru Chester

Carpo a venit la Timişoara după ce a jucat toată cariera la Farul Constanţa. A străbătut ţara cu un singur gând: va lua titlul cu RCM! Ştie că e mult până departe, dar rugby-ul l-a învăţat că niciun sacrificiu nu e prea mult ca să obţii ceea ce îţi propui: „Eu cred în noi. Timişoara are o continuitate, iar rugbyul e un sport de echipă foarte complex. Continuitatea şi omogenitatea sunt foarte importante. S-a văzut de la an la an parcursul asecndent şi sunt sigur că anul acesta vom face performanţă”.

Carpo s-a transferat la Timişoara de mai puţin de o lună. Jumătate din timp a petrecut-o însă la lotul naţional. A prins o săptămână de pregătire sub comanda lui Chester Williams, la terenul din Ronaţ, apoi a plecat în cantonamentul de la Valea lui Liman

„Chester Williams a fost practic motivul cel mai important pentru care am venit la Timişoara. Din fericire, am mai avut ocazia să lucrez cu antrenori străini şi acest lucru e determinant. Ei vin cu o altă mentalitate, iar Chester, se ştie, a făcut performanţă cu Dinamo, a făcut parte din staff-ul Africii de Sud, la Cupa Mondială, deci are un bagaj de cunoştinţe foarte important, un bagaj care cu siguranţă va înclina balanţa într-un mod pozitiv”, mărturiseşte Daniel, care vine apoi cu argumente privind modul în care „Perla Neagră” se ocupă de pregătirea galben-albaştrilor:
„E o diferenţă de mentalitate, seriozitate şi disciplină pe care Chester o impune pur şi simplu prin prezenţa lui. Înţelege, discută cu fiecare jucător în parte, încearcă să rezolve problemele, inclusiv pe plan personal, nu numai pe plan sportiv… Atunci când ai liniştea interioară necesară, totul se rezolvă de la sine, faci cu mai multă motivaţie antrenamentele, psihicul e mai bine pregătit, nu te mai gândeşti la alte lucruri…”.

Luptă în doi pentru titlu

În 2012 se fac 40 de ani de la primul titlu naţional câştigat de o echipă de rugby din provincie. Gheaţa se spărgea în 1972, iar performera se numea Universitatea Timişoara. La patru decenii distanţă, Carpo vede tot un duel al provinciei pentru trofeul suprem: „Am spus mereu că în România e un careu de aşi, dar cred că principala noastră contracandidată la titlu va fi Baia Mare. Au experienţa necesară cuceririi titlurilor, însă acest lucru ar putea să fie şi un avantaj pentru noi, pentru că lipsa de motivare şi de nou ar putea să nu-i mai facă să-şi dorească la fel de mult”.

Optarul explică apoi şi celelalte avantaje ale echipei sale: „omogenitatea lotului plus infuziile de jucători şi cantonamentul care ne-a prins pe toţi. Iar ultimul va conta foarte mult, pentru că vom şti exact care ne sunt punctele forte şi cele slabe, ca sa le intărim”.

Putea fi pescar…

Daniel a început să facă rugby abia la liceu. Până atunci, a crescut în Mahmudia, judeţul Tulcea - un sat de pescari, meserie pe care o împărtăşea şi tatăl său. Şi poate că ar fi urmat-o şi el, dacă nu ar fi fost îndrumat spre sportul cu balonul oval de către un fost antrenor. „Erau condiţii financiare scăzute… Chiar dacă îmi doream mai mult, nu se putea. Am avut noroc cu domnul Aurică Rădulescu, el m-a îndemnat spre sportul ăsta”

Iniţial a strâmbat din nas, pentru că i s-a părut foarte dificil. „Îl urmăream cu dânsul la Cupa Mondială din ’95, dar nu ne uitam mai mult de 10-15 minute, pentru că era foarte complicat de înţeles pentru mine la vremea aceea - un băiat de 11-12 ani… Însă am încercat, mi-a plăcut pentru că era multă luptă, totul se pterecea pe gazon, la fel cum făceam şi la Mahmudia, mă jucam pe dealuri, pe văile de acolo şi din acest motiv m-a prins. Plus că era o ocazie pentru mine să profit şi să scap de greutăţile de acasă. Erau condiţii foarte grele, iar rugbyul era o portiţa pe care nu o puteam rata”

Carpo – bloggerul. „Între placaje şi postări”

Viaţa lui Daniel Carpo se învârte într-un oval. Rugby-ul înseamnă totul pentru jucător, iar timpul liber se transformă în odihnă. „Nu ai timp de viaţă personală dacă îţi doreşti să faci performanţă cu adevărat. Aşa că trebuie să ai grijă de tine în timpul liber, să te îngrijeşti, să-ţi tratezi accidentările… Sigur, mai apucăm să mai şi ieşim, că suntem oameni, dar în mare parte, odihna după antrenamente şi competiţii sunt primordiale, cel puţin pentru mine”.

Totuşi, între două antrenamente, optarul grămezii timişorene îşi face timp să posteze pe blogul personal. De jumătate de an, domeniul danielcarpo.wordpress.com e locul unde dialoghează cu fanii. „Pot să-mi exprim liber gândurile, nu mă opreşte nimeni”, spune Daniel, cu gândul că în acest an nu îl va opri nimeni şi nimic să devină campionul României…

„Nu ştiu ce aş fi făcut dacă nu mă apucam de rugby, dar orice aş fi făcut mi-aş fi dorit să reuşesc şi să nu las de izbelişte planurile de care mă apuc”

„Vreau la un moment dat să joc şi în străinătate, să simt cum e să evoluezi la un alt nivel, în care toate echipele şi toţi işi doresc performanţă”

„Sper ca fanii să vină în număr cât mai mare la stadion. Rugby-ul e un sport frumos şi e pacat să nu simţi presiunea şi aceeaşi bucurie pe care o simt jucatorii atunci cand sunt in teren”